1. Fiecare dintre noi are inauntrul ei o femeie salbatica.
Prin “Programul Cercul Moon Sisters” am creat un spatiu prin care femeile se pot reconecta la natura lor mult uitata.
In calatoria mea spre a ma reconecta cu Femeia Salbatica din mine, cel mai mult am rezonant cu caile care m-au reconectat la Mama Pamant, precum shamanismul si la Divinul Feminin, precum Female Energy System – Womb Blessing, creat de catre Miranda Grey.
In jungla din Brazilia si in padurile din Romania am putut sa simt frumusetea salbaticiei. Pe plajele din Grecia si prin mangaierea Marii am inceput sa-mi amintesc de frumusetea trupului meu. Am sezut in ceremoniile Lakota si am invatat cum sa ma rog cu apa si cu focul. In ceremoniile columbiene am invatat despre plantele sacre. De la Pastratorii Pamantului Kogi din Columbia am invatat cum sa ma rog si sa fiu fiica Mamei Pamant. In ceremoniile din Israel m-am rugat pentru Pace, dupa ce am auzit o bomba la cateva blocuri de unde eram.
In tara noastra am activat gridul Noului Pamant, in locurile sacre. Apoi am calatorit si in alte tari pentru a face acelasi lucruri. M-am lasat ghidata de Spirit si Ghizi, ca sa fiu prezenta acolo unde era nevoie sa se ridice nivelul de constiinta, fara ca cineva sa stie sau sa inteleaga. Am fost recunoscuta doar de cei care aveau acelasi drum.
Apoi m-am reconectat cu codurile de lumina Lemuriene, ale Fondatorilor Pamantului si ale Divinului Feminin. Informatia a venit prima data prin Mama Pamant apoi prin Divinul Feminin, astfel am creat o platforma in care lucrez cu amandoua.
Am creat Cercul Moon Sisters in care facem ritualuri de Luna Noua in Cortul Rosu si ceremonii de Luna Plina, precum Binecuvantarea Pantecului Mondiala. Prin terapiile invidiuale practic Vindecarea Pantecului, Binecuvantarea Pantecului, in care lucrez cu energia Divinului Feminin. Sunt initiata ca Preoteasa a Lunii – Moon Mother de catre Miranda Grey.
Precum multe surori, si eu am auzit chemarea de a veni sa schimb vechiul cu noul. Doar ca nu am avut un manual pentru a face asta. Manualul l-am descoperit si scris trecand prin diverse provocari. Prin fiecare pas mi-am deschis drumul si uneori mi l-am inchis, cand era prea mult de dus. Dar dincolo de toate, Curajul mi-a fost cel mai bun aliat. Curajul sa cred in ce simt, chiar daca altii nu vedeau lucrurile ca mine.
Traim aceste timpuri minunate, in care femininul renaste si se reconecteaza la esenta initiala, la padurea salbatica neatinsa de mintea patriahatului. Ne reintoarcem la libertate si potential, la recastigarea puterii intr-un mod bland.
Fiecare femeie poarta in pantecul ei istoria Femeii Salbatice. Poarta atat ranile ei, cat si potentialul nemanifestat. Am inceput sa simtim un dor nebun de Acasa. Si fiecare incearca sa-si gasesca drumul inapoi.
De-a lungul timpului, am vazut cum natura instinctuala feminina a fost jefuita, reprimata, strivita, a fost devastata ca si fauna si tinuturile salbatice. In decursul istoriei, teritoriile spirituale ale Femeii Salbatice au fost predate sau arse, pesterile i-au fost distruse, iar ritmurile sale naturale, transformate cu forta in ritmuri contrare naturii, dupa bunul plac al altora. Nu intamplator, vechile tinuturi salbatice ale planetei dispar, pe masura ce scade intelegerea naturii noastre salbatice profunde.
2. Multe din bolile feminine au cauze sufletesti.
Ne-am indepartat de la adevarata natura si am inceput sa ne uram corpul, feminitatea si in multe cazuri am capatat ura fata de celelalte femei. Fara sa ne dam seama ne-am incarcat corpul (pantecul) cu manie, ura, rusine, teama, reprimare, ne-am lasat ranite de fostii parteneri etc. Am uitat sa iertam si nu mai stim drumul spre echilibru.
Multe din femeile cu care lucrez sufera de probleme intime precum:
Fibrom uterin – o lovitura pentru egoul feminin, hranirea si alimentarea unei rani cauzata de partener, imposibilitatea de a te putea vindeca si de a putea ierta.
Infectii urinare – arata supararea si nemultumirea, de obicei fata de sexul opus sau fata de partenerul de viata. Exista tendinta de a-i invinovati pe altii pentru nemultumirile tale sau pentru ceea ce ti se intampla.
Ovarele – sunt asociate cu acceptarea feminitatii si a maternitatii, dar si a propriei identitati feminine. Sunt corelate si cu relatia mama-copil, dar si cu starea de creativitate.
Chisturile ovariene – reprimarea functiei erotice, frustrare, lipsa de implinire sufleteasca si sexuala, imposibilitatea de a-ti exprima afectiunea, iubirea sau energia sexuala fata de barbatul pe care il iubesti, blocarea potentialului afectiv si sexual intr-o relatie. Chisturile ovariene mai pot semnala si o falsa evolutie, ancorarea in aceleasi rani dureroase ale trecutului.
Probleme la menopauza – Autorespingere, frica de a nu mai fi dorita, frica de imbatranire, autorespingere, sentimentul ca nu esti suficient de buna.
Si lista poate continua…
Moon Sister: Imi doresc ca fiecare femeie sa traiasca autentic. Imi doresc ca fiecare sa aiba curajul sa-si gaseasca drumul si sa paseasca pe el cu incredere. Imi doresc ca fiecare femeie sa fie conectata cu Femeia Salbatica din ea, cu Divinul Feminin, Mama Pamant, Luna si celelalte surori.
Pentru a va face sa intelegeti la ce ma refer, am sa va redau cateva paragrafe din munca psihanalistului jungian Dr. Clarissa Pinkola Estes, din cartea “Femei care alearga cu lupii – Povesti si mituri ale Arhetipului Femeii Salbatice”. Munca acestei femei m-a inspirat foarte mult in calatoria mea. Si cred ca o sa va fie si voua de folos.
Indiferent unde esti acum in Calatoria ta, te rog sa-ti faci timp si sa citesti randurile care urmeaza.
3. Despre Arhetipul Femeii Salbatice
“In fiecare femeie se ascunde o creatura puternica, inzestrata cu instincte bune, pasionata, creativa si inteleapta. Adesea, insa, cultura si societatea au sufocat aceasta “Femeie Salbatica”, au redus-o la tacere, incercand cu obstinatie sa o “civilizeze”, fortand-o sa-si asume roluri rigide, care-i insabusa elanurile. Psihanalista si povestitoare, fascinata de mituri si legende, Clarissa Pinkola Estes ne invita sa recuperam aceasta parte adanc ingropata in noi, vibranta, generoasa, plina si datatoare de viata. Prin sapaturi psihoarheologice in ruinele subpamanteanului feminin si facand apel la vechi traditii, mituri si povesti, ea ne deschide drumul si ne arata ca sta in puterea fiecareia sa regaseasca, inauntrul sau “Femeia Salbatica”.
Autoarea spune ca “Femeia Moderna este realmente un talmes-balmes de activitati. I se cere sa fie de toate pentru toti. Vechea intelepcune a fost de mult uitata.” Titlul acestei carti s-a nascut studiind biologia vietuitoarelor salbatice si, in special, a lupilor. Ceea ce se stie despre speciile de lupi Canis Lupus si Canis Rufus prezinta intr-adevar similitudini cu istoria femeilor in privinta curajului, dar si a suferintelor.
Lupii sanatosi si femeile sanatoase impartasesc anumite caracteristici psihologice: perceptie fina, spirit jucaus si o extraordinara capacitate de daruire. Lupii si femeile sunt sociabili prin natural or, iscoditori si inzestrati cu o forta si o rezistenta impresionate. Sunt profund intuitivi, puternic atasati de partener, de pui, de grupul lor. Stiu sa se adapteze la conditii in permanenta schimbare. Taria si curajul lor sunt absolut remarcabile.
Cu toate acestea, amebele specii au fost prigonite, hartuite, pe nedrept acuzate de a fi rapace, viclene, agresive din cale-afara, considerate inferioare defaimatorilor lor. Ele au fost tinta celor care ar fi vrut sa curate nu doar padurea, ci si teritoriul salbatic al psihicului, sufocand instinctualul pana la a nu mai ramane nici urma de el. Aceeasi agresivitate pradatoare, izvorata din neintelegere, se manifesta impotriva lupilor si a femeilor. Asemanarea este izbitoare.”
Generatia autoarei, cea de dupa al Doilea Razboi Mondial, a crescut intr-o epoca in care femeia era infantilizata si tratata ca o proprietate. Era tinuta ca o gradina necultivata… dar, din fericire, vantul mereu aducea cu el cate-o samanta salbatica. Desi nu le erau acceptate scrierile, femeile au continuat cu ardoare sa scrie. Desi nu le erau apreciate picturile, acestea le hraneau sufetul. Femeile erau nevoite sa implore pentru a primi instrumentele si spatiile necesare artei lor, iar daca nu le obtineau, isi creau un loc al lor in copaci, in pesteri, in paduri, in dulapuri.
Nici sa danseze nu le era ingaduit, si atunci dansau in paduri, unde nimeni nu putea sa le vada, ori in subsoluri, sau cand ieseau cu gunoiul. Gatelile lor starneau banuieli. Un trup impodobit, o rochie vesela, sporeau riscul de a avea neplaceri sau de a fi victimele unei agresiuni sexuale. Nici hainele pe care le purtau nu se putea spune ca erau ale lor.
Era o perioada cand parintii care isi maltratau copiii erau numiti doar severi, cand suferintele spiritual ale femeilor crunt exploatate erau numite “depresii nervoase”, cand “bune” erau considerate fetele si femeile bine acoperite, tinute din scurt si cu botnita la gura, si rele cele care reuseau sa scape din lesa o data sau de doua ori in viata.
Ca o carare in padure, ce se tot ingusteaza pana dispare, psihologia clasica ispraveste destul de repede cand trebuie sa analizeze femeia creativa, talentata, profunda. Este adesea laconica sau ignora cu desavarsire problemele importante pentru femei, si anume aspectul arhetipal, intuitiv, sexual si ciclic, varstele femeii, modul de a fi al unei femei, intelepciunea sa, focul sau creator. De aceea munca autoarei s-a orientat, vreme de mai bine de doua decenii, spre studiul Arhetipului Femeii Salbatice.
4. Problemele sufletului feminin
Problemele sufletului feminin nu pot fi abordate modeland femeia dupa criteriile unei culturi care o ignora, si nici nu poate fi fortata o femeie sa adopte un profil intelectual agreat de catre cei ce se pretind a fi unicii detinatori ai cunoasterii. Asta a facut deja ca milioane de femei, care constituiau la inceput o forta reala si naturala, sa devina exilate in propria lor cultura. Telul ar trebui sa fie mai curand recuperarea si protejarea admirabilei structuri psihice naturale a femeilor.
Basmele, miturile, ritualurile si legendele sunt un izvor de intelepciune. Ele ne adancesc viziunea, astfel incat am putem gasi cararea lasata de natura salbatica. Din povesti reiese clar ca drumul acesta nu s-a pierdut; el continua sa conduca femeile, tot mai adanc, spre cunoasterea de sine. Urmele pe care noi toate mergem sunt cele ale Sinelui instictual, ale Sinelui profund si salbatic.
Femeie salbatica – aceste doua cuvinte creaza acea bataie magica in poarta psihicului feminin profund. Oricare ar fi influentele sale culturale, orice femeie intelege intuitiv cuvintele “Femeie” si “Salbatic”. La auzul acestor cuvinte, se redesteapta in femei o veche, o foarte veche amintire. Este amintirea absolutei, incontestabilei, irevocabilei lor inrudiri cu femininul salbatic, relatie ce poate sa fi devenit spectrala, ca o consecinta a neglijarii ei, sau sa fi fost scoasa in afara legii de catre cultura. Poate sa fi fost ingropata din pricina domesticirii excesive sau poate ca, pur si simplu, nu o mai intelegem. Poate i-am uitat numele, poate nu mai raspundem cand ea ne cheama, dar in adancul fiintei noastre noi o cunoastem, tanjim dupa ea. Este a noastra. Suntem ale ei. Si stim acest lucru.
Din aceasta esentiala, primara, fundamentala relatie ne-am nascut si, in esenta noastra, din ea ne tragem. Sub mantia arhetipului Femeii Salbatice se ascunde fiinta primordiala pe linie materna. Uneori o percepem, chiar daca numai in treacat, si cat de mult am vrea atunci ca ea sa dainuie… Unele femei simt acest datator de viata “gust al salbaticului” in timpul sarcinii, cand isi alapteaza pruncul, dar si mai tarziu, cand, crescandu-si copilul, traiesc miracolul schimbarii de sine, sau cand isi ingrijesc relatia de iubire asa cum isi ingrijesc gradina.
Moon Sister: Cum ti-ai ingrijit gradina in ultimul timp? Pamantul tau, trupul tau, este fertil si sanatos? Poti planta noi seminte in el? Poti naste noi proiecte sanatoase? Si daca nu, ce poti face incepand de azi pentru a-ti ingriji si onora Gradina Sacra si Pantecul?
Privelistile de o rara frumusete starnesc Femeia Salbatica din noi. O putem simti cand suntem in fata unui apus de soare. Sunetele, si ele, o cheama: cantecul care vibreaza in piept si inflacareaza inima, tobele, fluierul, chemarea, strigatul, cuvantul scris sau rostit. Uneori o poveste, o poezie, o fraza, un cuvant este atat de vibrant, atat de adevarat, incat ne reaminteste, macar pentru o clipa, din ce suntem facute si unde e adevarata noastra casa.
Acest “gust al salbaticului” vine si pleaca cu inspiratia. Dorul ne prinde ori de cate ori intalnim pe cate cineva care a pastrat aceasta relatie salbatica. Acelasi dor ne mistuie cand realizam ca am dedicat prea putin timp focului mistic sau visarii, ori mult prea putin timp propriei vieti creative, lucrarii vietii noastre sau adevaratelor noastre iubiri.
Dar aceste efemere senzatii, datorate si frumusetii, si pierderii, ne lasa atat de pustiite, atat de ravasite, atat de pline de dor, incat, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa urmam aceasta natura salbatica. Atunci pornim prin paduri, prin pustiuri, prin nameti, si alergam, alergam…Ciulim urechile, maturam cu privirea solul, cautam peste tot, deasupra, dedesubt, doar-doar om gasi vreun indiciu, vreo ramasita, vreun semn ca ea inca traieste, ca nu ne-am pierdut definitiv sansa. Iar cand i-am dat de urma, ne aruncam intr-o urmarire disperata; maturam totul de pe birou, abandonam relatia, ne eliberam mintea, intoarcem foaia, incalcam regurile, oprim lumea in loc, caci, de-acum incolo, nu mai vrem sa traim fara ea.
Iar daca femeile au pierdut-o si apoi au regasit-o, vor face orice ca s-o pastreze. Cu ea, viata lor creativa infloreste, relatiile lor devin pline de sens, profunde si sanatoase, ritmurile sexualitatii, creativitatii, muncii si jocului se restabilesc; nu mai sunt tinta actiunilor pradatoare ale celorlalti; potrivit legilor naturii, au acelasi drept de a creste, de a progresa.
Oboseala de la sfarsitul unei zile se datoreaza acum muncii si eforturilor incununate cu succes, nu faptului de a fi fost inchise intr-o relatie, intr-o activitate sau intr-o mentalitate prea marginita. Ele stiu instinctiv cand un lucru trebuie sa moara si cand sa traiasca; stiu cum sa se retraga, stiu cum sa ramana.
Reafirmand relatia lor cu natura salbatica, femeile se inzestreaza cu o observare interioara permanenta, o atotstiutoare, o vizionara, un oracol, o inspiratoare, o fiinta intuitiva, cineva care asculta, creeaza, infaptuieste, indruma, inventeaza, inspira si insufla o viata vibranta in universal lor interior si in lumea exterioara. Aproape de aceasta natura fiind, femeile emana lumina. Acest dascal, aceasta mama, acest mentor salbatic, sustine, indiferent de circumstante, viata lor launtrica si viata lor exterioara.
Prin urmare, cuvantul “salbatic” este folosit aici nu in sensul modern, peiorativ, de lipsa a controlului, ci in sensul sau originar, desemnand un mod de viata natural, viata in care fiinta are integritate si granite sanatoase. Cuvintele “femeie” si “salbatic” le reamintesc femeilor cine sunt si care le este menirea. Creeaza o metafora ce descrie forta care sustine toate femeile. Personifica o forta fara de care femeia nu poate trai.
Arhetipul Femeii Salbatice poate fi definit si in alti termini, la fel de potriviti. Putem sa-i dam acestei puternice naturi psihologice numele de “natura instinctuala”, dar Femeia Salbatica este forta din spatele sau. Putem sa o numim “psihic natural”, dar in spatele sau se afla tot arhetipul Femeii Salbatice. Putem vorbi de natura interioara a femeilor, natura lor reala, esentiala. Poetic, s-ar putea numi “Cealalta”, “cele 7 oceane ale universului”, “indepartatele paduri” sau “Prietena”. In diferitele psihologii si din diferite perspective, s-ar numi poate “id”, “Sine” sau natura medial (abilitatea sufletului de a trai, in acelasi timp, in lumea spiritual si in realitatea concreta). In biologie, s-ar vorbi de natura tipica sau fundamentala.
Fiind insa tacita, vizionara si viscerala, printre cantadoras i se spune natura inteleapta sau atotstiutoare. Uneori mai e numita si “femeia de dincolo de timp” sau “femeia de la capatul lumii”. Iar aceasta creatura e intotdeauna o vrajitoare-creatoare, o zeita a mortii, o fecioara in cursul coborarii, printre multe alte personficari. Este in acelasi timp prietena si mama a celor care s-au pierdut, ori au nevoie sa invete, ori au de aflat o taina, ori ratacesc prin paduri sau pustiuri, cautand.
In realitate, in inconstientul psihoid – un strat inefabil al psihicului din care emana acest fenomen – Femeia Salbatica nu are nume. Este prea vasta. Dar cum aceasta forta genereaza toate fatetele importante ale feminitatii, aici pe pamant ii dam multe nume, nu doar pentru a cerceta nenumaratele aspecte ale naturii sale, ci si pentru a o tine de vorba. Intrucat la inceputul incercarilor noastre de a restabili relatia cu ea, Femeia Salbatica se poate evapora intr-o clipa. Dandu-i un nume, cream pentru ea un spatiu de ganduri si sentimente inauntrul nostru. Atunci va veni si, daca o pretuim, va ramane.
Moon Sister: Da-i un nume Femeii Salbatice din tine, creeaza-i un spatiu.
Nume ale Femeii Salbatice in diferite culturi
Spania:
– Rio Abajo Rio – raul de sub rau
– Mujer Grande – Marea Femeie
– Luz del abismo – lumina adancurilor
– Loba – lupoaica
– Huesera – femeia oaselor
Ungaria:
– O, Erdoben – Femeia Padurilor
– Roszmak – Nevastuica
Printre indienii Navajo este cunoscuta ca Femeia Paianjen, cea care tese destinul oamenilor, animalelor, plantelor si pietrelor.
Guatemala: Humana del Niebla – Fiinta de ceata, femeia eterna.
Japonia: Amaterasu Omikami – Marea putere Divina, generatoarea luminii si a intregii constiinte.
Tibet: Dakini – Dansatoarea celesta, care le confera femeilor darul clarvederii.
Iar lista numelor ei continua…
5. Natura Femeii Salbatice
Intelegerea naturii Femeii Salbatice nu e o religie. E o practica. E o psihologie in cel mai adevarat sens al cuvantului: psyche – suflet si logos – stiinta, cunoastere a sufletului.
Fara ea, femeile nu au urechi care sa auda glasul sufletului sau sa perceapa cadenta propriilor ritmuri interioare. Fara ea, o mana nevazuta le acopera ochii launtrici si, mare parte din timp, si-l petrec intr-o plictiseala aproape paralizanta sau printre himere. Fara ea, isi pierd sprijinul puternic al sufletului lor. Fara ea, femeile uita pentru ce se afla aici; se agata de lucruri atunci cand ar fi mai bine sa se elibereze.
Moon Sister: Te invit sa faci o lista cu lucrurile care nu iti fac bine si de care ar trebui sa te eliberezi, pentru a te reconecta la natura ta salbatica.
Fara ea, iau prea mult sau prea putin… sau nimic. Fara ea, femeile raman intr-o tacere glaciala cand pur si simplu ard. Ea este vitala pentru sufletul feminin – este inima lor -, asa cum cealalta inima – cordul – este vitala pentru corpul fizic.
Cand pierdem contactul cu psihicul instinctual, traim doar pe jumatate, iar imaginile si puterile naturale ale femininului nu se pot dezvolta deplin. Desprinsa de sursa ei fundamentala, femeia devine sterila, isi pierde instinctele si ritmurile sale naturale de viata, care se subordoneaza culturii, intelectului sau eului propriu ori al altora.
Femeia Salbatica este sanatatea tuturor femeilor. Fara ea, psihologia feminine nu are sens. Aceasta femeie salbatica este femeia prototipala… si oricare ar fi cultura, epoca sau contextual politic, ea nu se schimba. Se schimba ritmurile sale, reprezentarile sale simbolice, dar in esenta, ea ramane aceeasi. Ea este ceea ce este. Si este un tot.
Se propaga prin femei. Daca sunt reprimate, lupta sa le ridice. Daca femeile sunt libere, si ea este libera. Din fericire, chiar daca este adeseori alungata, mereu revine. Oricat ar fi de interzisa, strivita, negata, injosita, torturata, considerata periculoasa, nesanatoasa, nebuna etc., isi croieste drum si prinde iarasi a straluci in femei, astfel ca pana si cea mai cuminte, pana si cea mai rezervata dintre ele ii pastreaza un loc tainic Femeii Salbatice. Chiar si cea mai oprimata femeie are o viata secreta. Gandurile sale, sentimentele sale ascunse sunt luxuriante si salbatice, asadar naturale. Chiar si cea mai inrobita femeie rezerva un coltisor, sinelui sau salbatic, caci, intuitiv, stie ca intr-o zi va exista o iesire, o deschidere, o ocazie de care va profita pentru a fugi.
In general, cand vom intelege ca natura salbatica este o fiinta cu drepturi depline, care patrunde si insufleteste viata cea mai profunda a unei femei, atunci vom putea incepe sa ne dezvoltam intr-un mod pe care niciodata nu l-am fi crezut posibil. O psihologie care ignora aceasta esenta spiritual innascuta, aflata in centrul psihologiei feminine, nu le serveste femeilor si nu le va servi nici fiicelor lor, nici fiicelor fiicelor lor, nici tutror celorlalte descendente.
6. Simptome ale deconectarii de Femeia Salbatica
De aceea, pentru a putea aplica un remediu eficace partilor ranite ale psihicului salbatic, pentru a insanatosi relatia cu arhetipul Femeii Salbatice, trebuie sa definim cu exactitate dezordinile psihice.
Care ar fi simptomele emotionale ale unei relatii perturbate cu forta salbatica a psihicului? Exprimate intr-un limbaj pur feminin, actele, gandurile sau sentimentele urmatoare, cand se manifesta in mod cronic, denota pierderea partial sau totala a relatiei cu psihicul instinctual profund: femeia se simte adesea complet secatuita, obosita, fragila, deprimata, confuza, epuizata, inhibata, apatica, tematoare, slaba sau sovaielnica, fara inspiratie, fara vlaga, fara rost, descurajata, macinata de rusine, permanent iritata, instabila, inerta, necreativa, apasata, cu nervii la pamant. Neajutorata, neputincioasa, vesnic nehotarata, blocata, incapabila sa mearga pana la capat, isi sacrifica viata creativa pentru ceilalti, se lasa devorata de munca, de barbati, de prieteni, suferind pentru faptul de a trai in afara ritmurilor ei; este excesiv de protectoare fata de sine insasi, indiferenta, nesigura, incapabila sa se controleze sau sa-si stabileasca limite.
Isi ignora propriile ritmuri, este stangace, departe de Dumnezeul ei, rupta de tot ce i-ar putea reda vigoarea, cufundata in rutina domestica, in intelectualism, munca sau inertie, acestea fiind refugiile cele mai sigure pentru cei ce si-au pierdut instinctele.
Se teme sa fie ea insasi, sa se dezvaluie, sa-si caute un mentor, o mama, un tata, sa-si arate propria lucrare cat inca nu a atins perfectiunea, sa porneasca intr-o calatorie, sa iubeasca, sa se implice, sa bata in retragere, sa nu se injoseasca; tremura inaintea autoritatii, isi piede energia in fata proiectelor creative, e crispata, umila, nelinistita, intepenita, angoasata.
Se teme sa riposteze atunci cand nu exista o alta solutie, sa incerce ceva nou, sa infrunte provocarile, sa-si spuna parerea, sa se opuna, sa critice; se sufoca, are nervi la stomac, arsuri, senzatie de greata; este prea buna, prea impaciuitoare, nutreste sentimente de razbunare.
Se teme sa se opreasca, se teme sa actioneze, este orgolioasa, sfasiata de sentimente contradictorii, desi intru totul capabila sa actioneze cu maximum de eficienta. Toate aceste neajunsuri nu reprezinta boala unui secol sau a unei epoci anume, dar devin o epidemie oriunde si ori de cate ori femeile sunt capturate, ori de cate ori natura lor salbatica este prinsa in capcana.
Moon Sister: Stiu, ti-a scazut putin energia. Hai sa respiram profund de 3 ori. Insipra – expira, inspira – expira, inspira-expira. Daca ai ajuns sa citesti acest articol, poate Femeia Salbatica din tine a auzit chemarea si poate te-ai regasit in randurile de mai sus. Cel mai important lucru de facut dupa constientizarea de cat de departe esti de ea, este sa accepti. Sa accepti ca drumul te-a dus unde esti acum si ca nu este nimic rau in asta. Dar acum, in acest punct in care esti… incotro vrei sa pornesti? Acum ca am vazut cum este o femeie deconectata de esenta ei salbatica, hai sa vedem cum este o femeie sanatoasa. Si hai sa zambim, suntem pe drumul cel bun. Deschide geamul, arde un palo santo.
7. Cum este o femeie sanatoasa?
O femeie sanatoasa este ca o lupoaica: puternica, viguroasa, plina de viata si de energie, constienta de teritoriul sau, inventiva, loiala, dinamica. Desprinsa de natura ei salbatica, personalitatea femeii devine saracacioasa, stearsa, fantomatica, spectrala. Nu suntem menite sa fim fapturi fragile, cu parul rar si sa nu putem sari, sa nu putem vana, sa nu putem da viata, sa nu putem crea viata. Cand viata unei femei stagneaza ori se afunda in plictiseala, e timpul sa-si faca din nou aparitia Femeia Salbatica. E timpul ca functia creatoare a psihicului sa inunde delta.
Ce impact are Femeia Salbatica asupra femeilor?
Avand-o pe ea drept aliat, calauza, model, mentor, vedem nu doar cu ochii nostri, ci cu ochii fara de numar ai intuitiei. Cand ne lasam conduse de intuitie, suntem ca o noapte instelata: contemplam lumea cu mii de ochi.
Natura salbatica are, in desaga ei de leacuri, tot ce trebuie pentru a vindeca. Are tot ce ar putea avea nevoie o femeie, tot ce ar trebui ea sa stie. Are si povesti si vise si cuvinte si cantece si semne si simboluri. Ea este vechiculul si destinatia.
Sa ne alaturam naturii instinctive nu inseamna sa ne destructuram… sa schimbam totul de sus pana jos, sa inlocuim albul cu negrul, sa mutam estul la vest, sa actionam nebuneste, fara niciun control. Nu inseamna sa ne pierdem reperele sociale elementare, nici sa devenim mai putin umane. Dimpotriva: caracteristica naturii salbatice este integritatea.
Inseamna, asadar, sa ne definim teritoriul, sa-I gasim pe cei asemenea noua, sa stam in trupul nostru cu siguranta si mandrie, indiferent de inzestrarile si de limitele lui, sa vorbim si sa actionam in nume propriu, sa fim constiente, vigilente, sa facem apel la intuitie si sensibilitate – aceste puteri feminine innascute – sa integram propriile noastre ritmuri, sa crestem demn si sa pastram un nivel de constientizare cat mai inalt posibil.
Femeia Salbatica arhetipala este patroana: pictorilor, scriitorilor, sculptorilor, dansatorilor, cugetatorilor, creatorilor de rugaciuni, cautatorilor, descoperitorilor, caci ei toti se dedica unor activitati inovatoare, iar aceasta este principala indeletnicire a naturii instinctuale. Si este viscerala, nu cerebrala, ca intotdeauna cand e vorba de arta. Poate sa urmareasca si sa fuga, sa cheme si sa respinga. Poate sa simta, sa se ascunda si sa iubeasca profund. Este intuitiva, tipica si normativa. Este absolut esentiala sanatatii sufletului si spiritului femeilor.
8. Cine este prin urmare Femeia Salbatica?
Din punctul de vedere al psihologiei arhetipale, ca si in vechile traditii, ea este sufletul feminin. In realitate, insa, este mai mult decat atat. Este insasi matricea femininului. Este tot ce tine de instinct, de lumile vazute si nevazute – este temelia. Fiecare dintre noi primeste de la ea o celula stralucitoare ce contine toata cunoasterea, toate instinctele necesare pentru a trai.
“… Este forta viata-moarte-viata; este incubatoarea. Este intuitia, cea care vede departe, cea care intelege totul, este inima credincioasa. Incurajeaza oamenii sa ramana multilingvi si sa vorbeasca fluent limba viselor, pasiunii, poeziei. Sopteste in visele nocturne si isi lasa urmele noroioase pe terenul sufletului femeilor, care vor dori atunci cu orice pret sa o regaseasca, sa o elibereze, sa o iubeasca.”
Fiecare dintre noi este dovada nu doar a existentei Femeii Salbatice, dar si a conditiei sale in noi toate. Noi suntem dovada acestui feminine inefabil. Existenta noastra si a ei sunt paralele.
Ca sa o regaseasca, femeile trebuie sa se intoarca la viata lor instictula, la cunoasterea lor cea mai adanca. Fara noi, Femeia Salbatica moare. Fara Femeia Salbatica, murim noi. Pentru adevarata viata, trebuie sa traim si noi si ea.
Moon Sister: Draga Femeie Salbatica, oricine ai fi si oriunde ai fi…. Daca simti ca esti departe de tine, te invit sa faci ceva pentru tine. Poti citit aceasta carte in intimitatea ta sau poti veni la unul din Cercurile pe care le sustin. Sau poti sa iti alegi orice alta cale. Numai te rog sa faci ceva pentru tine.
In Cercul Moon Sisters facilitez reconectarea la Femeia Salbatica prin Cercul de Impartasire, Curatari Energetice, Ceremonii si Ritualuri, povesti, mituri, meditatii, cantece, reconectarea la Mama Pamant, la Luna, reconectarea la surori care pasesc impreuna in Calatora Eroinei.
Cadou: Asculta aceasta piesa – Prayer for Healing – Great Mother – Peruquois
Cu iubire,
Moon Sister
Marilu Romedea
