1. Zeița Mamă – Prima religie a lumii
“România este inima a ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală între anii 6500 și 3500 i.d.C. centrată pe o societate liniștită, matriarhală, creativă și iubitoare de artă, care a precedat societățile războinice patriarhale indo-europene din epoca bronzului și epoca fierului. Descoperirile din România și din țările învecinate după al doilea război mondial, au făcut posibilă înțelegerea importanței începuturilor culturale ale Europei, cultura unei societăți agrare. A devenit, de asemenea, evident că această societate europeană foarte veche a precedat cu câteva milenii societății sumeriene. A fost o perioadă de reală armonie, într-un deplin sens de unitate cu energiile creatoare ale naturii.” – Marija Gimbutas – Profesor la U.C.L.A. – Civilizație și Cultură
Arheoloaga Marija Gimbutas prezintă în cartea ei “Limbajul Zeiței” și descoperirile arheologice a culturii Cucuteni din România. Ne vorbește despre o epocă în care Zeiță Mamă era onorată. La noi în țară, au fost găsite statuete sub formă de zeițe precum “Soborul Zeițelor” de la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț.
Marija Gimbutas a mers pe drumul Zeiței Mamă și a analizat statuetele zeiței găsite în Europa Veche. În acea perioadă exista o gândire holistică pentru că omul nu era separat de natură. Astfel, simbolurile zeiței sunt din categorii diferite, dar interconectate. A identificat trei categorii de simboluri desenate pe statuetele găsite în Europa Veche, care sunt reprezentații ale Zeiței Mamă; aceasta specifică că nu există o singură statuetă care să spunem că reprezintă zeița, există sute de statuete cu diverse posturi și simboluri găsite în locații diferite precum temple, morminte, așezări de case, peșteri etc.
2. Cele 3 categorii de simboluri ale Zeiței Mamă:
1. Simboluri abstracte: V, X, M, Y.
2. Simboluri reprezentative: sâni, vulvă, fund.
3. Animale: păsări, șerpi, taur, berbec, vulpe, căprioară, rață, urs etc.
Water Bird (pasăre acvatică) este un simbol al zeiței care se regăsește în multe culturi.
Zeița Mamă putea să fie reprezentată ca un copac, piatră, simbol, foc, apă, Soare, Lună, om, animal. În acele timpuri, omul fiind conectat cu natura, nu exista separare, Zeița era în tot.
3. Puterile Zeiței Mamă: echilibru, regenerare, fertilitate.
Statuetele de la Cucuteni reprezintă o formă a Zeiței Mamă, dar în funcție de nevoile oamenilor desenele de pe statuete reprezintă diverse energii.
În săpăturile arheologice conduse de către ea, a găsit în Grecia, în temple, figurinele unor statui cu sâni și cap de pasăre – Zeița Pasăre, șerpi – Zeița cu Șerpi, sâni și cap de rață – Zeița Rață. Erau considerate protectoarele templelor. În temple existau 2 camere, camera de lucru unde se făceau pregătirile și a doua cameră, unde se țineau ceremoniile. Femeile aveau grijă de aceste temple.
“La venirea patriarhatului, Zeița s-a retras treptat fie în adâncul pădurilor, fie pe vârfurile munților, unde a rămas până în zilele noastre, în credințe și basme. A urmat înstrăinarea omului de la rădăcinile vitale ale vieții sale pământești, ale cărei rezultate sunt clare în societatea noastră contemporană. Dar ciclurile nu se opresc niciodată, iar acum vom găsi Zeița coborând din păduri și munți, aducându-ne speranța pentru viitor, reîntorcându-ne la rădăcinile noastre umane cele mai vechi.” – Maria Gimbutas, The Language of the Goddess.
4. Ciclul anotimpurilor – natura Zeiței Mamă
Pământul este corpul Zeiței și Ea își exprimă diferite aspecte prin ciclul anotimpurilor în cursul fiecărui an. Percepția și înțelegerea noastră despre cine este Zeița Mamă este direct influențată de experiența noastră cu natura, oriunde am trăi pe corpul ei. Aici, în România, o cunoaștem, devenind în acord cu natura Sa, în timp ce se transformă din primăvară în vară în toamnă și iarnă, spiralând în primăvara următoare. Natura energiei feminine este una ciclică care evoluează în spirală.
După iarnă, cresc orele în care soarele încălzește Pământul, aerul și apele, permițând nenumăratelor păsări, animale, insecte și plante să se nască, să încolțească și să crească, să înflorească, umplând lumea de culoare, diversitate, frumusețe și abundență. Acest sezon de creștere culminează la solstițiul de vară, când soarele atinge zenitul pe cer. După solstițiu, orele de soare scad încet, deși căldura se construiește încă pe uscat, în apă și în aer, până la mijlocul lunii august. Păsările tinere se adună în stoluri mari, animalele tinere cresc până la maturitate, insectele se reproduc în miliarde și se pregătesc pentru vreme mai rece. Plantele continuă să înflorească, apoi fructifică și sădesc semințe. Vânturile suflă, ploile vin, semințele sunt împrăștiate, copacii își aruncă frunzele și plantele mor înapoi în Pământ, unde stau latente în lunile reci de iarna sub îngheț, gheață și zăpadă, în așteptarea renașterii.
Prin acest ciclu repetat al naturii Sale, Zeița din România, poate fi imaginată anual ca o tânără Fecioară frumoasă, care crește într-o Iubită fertilă, care se maturizează într-o Mamă abundentă, care naște descendenți și apoi îmbătrânește devenind o Bătrână înțeleaptă, care se descompune și moare înapoi pe pământ, din care renaște în primăvara următoare.
Aceasta este o spirală nesfarșită și continuă de schimbare și transformare și, în cele patru anotimpuri, vedem aceste patru fețe principale ale naturii Sale, fiecare domnește în România pentru o perioada similară de timp. Din nefericire, vedem deja schimbări ale perioadelor anotimpurilor cauzate de încălzirea globală, ceea ce poate însemna în viitor că aceste domnii egale se pot decala.
